Valori SAP

Intram putin in teoria producerii sapunului natural cu un nume, SAP. Adica valoarea de saponificare sau numarul de saponificare. Este acelasi lucru. Aceasta valoare se refera la numarul de miligrame de hidroxid de sodiu necesar pentru a saponifica 1 gram de ulei sau unt vegetal.

Formula de calcul a gramajului hidroxidului de sodiu in cadrul unei retete este extrem de simpla. Valoarea SAP totala, adica intreaga cantitate de hidroxid de sodiu necesara intr-o reteta, este compusa din valorile SAP pentru fiecare ulei in parte inmultit cu cantitatea acelui ingredient. Avand la dispozitie (veti vedea mai jos) valorile SAP ale uleiurilor, voi trebuie doar sa realizati cateva calcule.

Sa discutam un exemplu ipotetic, o reteta compusa din ulei de masline si ulei de cocos.

– 300 ml. ulei masline

– 500 ml. ulei cocos

Valorile SAP sunt: ulei masline 0,134 si ulei cocos 0,190.

Calculul arata asa:

A. 300 ml. (gramaj ulei masline) x 0,134 (valoare SAP ulei masline) = 40,2 (gramaj hidroxid sodiu pentru a saponifica uleiul de masline)

B. 500 ml. (gramaj ulei cocos) x 0,190 (valoare SAP ulei cocos) = 95 (gramaj hidroxid de sodiu pentru a saponifica uleiul de cocos)

Total gramaj hidroxid de sodiu: A + B = 135,2 grame

 

Ati vazut, pe scurt, cat de simplu poate fi! Mai ramane de calculat cantitatea de apa necesara acestui gramaj de hidroxid de sodiu si aproape ati terminat.

Daaaaaar… pentru inceput, nu veti avea nevoie de aceasta pura matematica, deoarece retetele pe care vi le oferim sunt calculate de catre noi, si, mai presus de toate, sunt testate. Dar in viitor poate veti dori sa va creati propriile retete.

Va spunem un secret: am descoperit ca sunt persoane care prefera sa se foloseasca de retetele altora si sa si le insuseasca. Nu este nicio problema, atata timp cat reteta nu este protejata din punct de vedere legal. Retetele pe care le veti gasi pe acest site sunt gratuite.

Noi vi le oferim cu titlu gratuit si chiar va incurajam sa le folositi pe termen lung, dar intotdeauna trebuie sa precizati sursa preluarii acestor retete, adica site-ul www.sapunnatural.ro. De asemenea, daca preluati fotografii de pe site-ul Sapun Natural, trebuie sa precizati ca sunt realizate de Daniel Photography (www.danielphotography.ro).

 

Acum sa trecem la enumerarea valorilor SAP ale principalelor uleiurilor si unturilor vegetale:

Ulei migdale/migdale dulci: 0,136

Ulei avocado: 0,133

Ulei ricin: 0,128

Unt cacao: 0,137

Ulei cocos: 0,190

Ulei samburi struguri: intre 0,123 si 0,135 (variaza destul de mult). Va recomandam sa folositi 0,130.

Ulei jojoba: 0,069

Ulei macadamia: 0,139

Ulei masline: 0,134

Ulei palmier: 0,141

Ulei orez: 0,128

Unt shea: 0,128

Ulei floarea soarelui: 0,134

 

Pe curand!

De ce numai sapunuri naturale vegetale?

Seul si untura (extrase din diverse parti ale animalelor, precum si de la animale moarte) pot bloca sistemul de respirare si hidratare al pielii. Prin contrast, un strat protectiv de sapun vegetal va pastra umiditatea deja obtinuta si va regla evaporarea, dar va permite pielii sa elimine impuritatile si va ajuta la absorbirea unei noi provizii hidratante din exterior.

Seul provine din grasimea solida din jurul genunchilor si spatelui vacilor, oilor si cailor. Untura este grasimea obtinuta din tesutul porcilor. Ele s-au folosit si se folosesc in continuare in producerea sapunului natural, dar rezultatul finit este tare, aspru si cu un miros greu, de grasime animala. Nici macar uleiurile esentiale nu pot atenua puternicul miros de seu sau untura animala.

Avand in vedere ca avem la dispozitie foarte multe tipuri de uleiuri vegetale, cu extrem de multe calitati, care ne ajuta sa producem un sapun natural fin si cremos, noi va incurajam sa le folositi pe acestea. Mai ales ca problema colmatarii este una deosebit de grava si cu efecte pe termen lung. Iar grasimile animale fac exact acest lucru: blocheaza, astupa porii pielii. Seul este o grasime supra-saturata si, spre exemplu, cauzeaza aparitia punctelor negre si eczemelor in cazul persoanelor cu piele sensibila. Mai mult decat atat, seul provine de la animale moarte si sunt foarte multe persoane care au probleme etice.

Un strat protector de sapun natural vegetal impiedica umiditatea proprie pielii sa se evapore prea repede, dar permite totodata sa absoarba si umiditate externa proaspata.

Din pacate, argumentul costuri este destul de puternic pentru anumite persoane, de aceea inca apeleaza la grasimi animale pentru a produce sapunuri naturale. Acestea ar trebui sa fie mult mai ieftine, deoarece si materia prima este mult mai ieftina.

Chimia sapunului

Sapunul este rezultatul reactiei dintre un acid gras si o baza alcalina. Acizii grasi din sapunuri provin din uleiuri si grasimi. Baza alcalina este hidroxidul de sodiu, adica soda caustica. Nu se poate realiza un sapun fara o baza alcalina, adica fara hidroxid de sodiu.

Acizii grasi sunt realizati din lanturi lungi de atomi de hidrogen si carbon, cu un atom de hidrogen in plus, la inceputul lantului si cu un grup de atomi la sfarsitul lantului (doi atomi de oxigen, un atom de hidrogen si un atom de carbon).

Acizii grasi pot fi saturati sau nesaturati. Primii au atomii de carbon legati simplu, impartind acelasi set de electroni. In acizii grasi nesaturati exista cel putin o legatura dubla, adica un set de atomi de carboni impart doua seturi de electroni.

In compozitia sapunului nu se pot folosi toate uleiurile si grasimile existente. De exemplu, hidrocarbura (care este baza motorinei) sau parafina sunt considerate uleiuri. Dar acestea nu contin acizi grasi si nu se pot folosi in fabricarea sapunului. Numai uleiurile si grasimile vegetale sau animale contin acizii grasi necesari, sub forma trigliceridelor.

Cu alte cuvinte, mult mai simplu, sapunul este realizat prin amestecarea uleiurilor si grasimilor (vegetale si/sau animale) cu hidroxid de sodiu dizolvat in apa. Reactia chimica dintre acestea, denumita saponificare, produce o noua substanta – sapunul.

Odata cu acest proces, mai rezulta alte doua substante: apa si glicerina. Apa se evapora, de aceea sapunurile au nevoie de o perioada de uscare, care variaza intre 2 si 8 saptamani. Glicerina este un emolient natural extraordinar si se regaseste in fiecare sapun realizat dupa metoda traditionala, manual.

Si sapunurile comerciale ar trebui sa contina glicerina, dar aceasta este extrasa si vanduta altor companii din domenii cum ar fi industria farmaceutica sau industria de armament. Mai mult decat atat, glicerina este extrasa prin procesarea chimica a uleiurilor, inainte de a incepe prepararea sapunului.

Sapunul transparent, adesea gresit denumit „sapun cu glicerina” este realizat prin adaugarea unei cantitati de alcool, care arde pielea.

Istoria sapunului

Exista mai multe legende legate de descoperirea sapunului, de la atribuirea acestei descoperiri egiptenilor sau romanilor pana la gasirea unor dovezi ca femeile din Babilon produceau sapun.

Acum aproximativ 3.000 de ani, femeile au descoperit in apa Tibrului si pe malurile acestuia un fel de clei alunecos. Cum acestea spalau hainele pe malurile apei, au observat ca acestea se curatau mult mai usor si mai repede. Acel clei era format din cenusa si grasime. Romanii sacrificau animale pe altare de foc, iar grasimea scursa se amesteca cu cenusa vetrelor.

Cea mai folosita cenusa era cea de fag, romanii producand in jurul anului 600 sapun in cantitati mari, din grasimi animale si cenusa.

Spania era renumita pentru fabricarea unui sapun extrem de fin. Spaniolii au inlocuit grasimea animala, care mirosea extrem de puternic si producea un sapun abraziv, cu ulei de masline, care se gasea din belsug.

Franta, pe de alta parte, a descoperit un tip de soda, folosind alge marine, care producea un sapun tare. In a doua jumatate a secolului 15, manufacturile semi-industrializate care produceau sapun erau concentrate in Provence si Marseille. In Marseille, doua fabrici produceau sapun pentru toata tara.

Anglia, din pacate, a contribuit la extinderea vanatului de balene, deoarece grasimea de balena era folosita la fabricarea sapunului. Chiar daca produsul final era foarte aspru. Dar oferta englezilor era bogata pentru secolul XIII, pentru ca produceau si sapun din ulei de masline si sapun din seu, colorat.

In timpuri moderne, in secolul XIX, oamenii au inteles importanta folosirii uleiurilor vegetale in fabricarea sapunului, de aceea au aparut noi produse exotice pentru acea perioada. Uleiul de masline a devenit extrem de popular, sapunul Castile, in intregime vegetal, fiind un exponent al acestui curent.

Michel Chevreul a demonstrat in 1823 ca procesul chimic denumit saponificare este un proces prin care se obtine sare alcalina din acizi grasi si glicerina. Aceasta descoperire a ajutat la industrializarea productiei de sapun. Din nefericire, odata cu producerea pe scara larga, sapunul a devenit mai mult un detergent, realizat numai din chimicale si s-a indepartat de sapunul pe care il produceau vechii egipteni sau romani.

Detergentii sintetici au aparut datorita lipsurilor de grasimi vegetale si animale de dupa primul razboi mondial. In anii ’50, sapunul devenise deja un instrument de igiena personala si a fost acceptat de publicul larg. Dar raul deja fusese facut si datorita costurilor extrem de reduse ale materiilor prime, nimeni nu s-a mai intors la un sapun natural cu adevarat.

In ultimii ani, foarte multe familii au inceput sa produca si sa realizeze sapun natural. Cu toate ca in SUA inca se folosesc pe scara larga uleiuri sintetice pentru miros (fragrances), coloranti artificiali (mica, oxizi de fier sau titan) sau conservanti sintetici (pentru un termen de valabilitate mai mare), din ce in ce mai multe mici afaceri incep sa adopte un curent natural.

De la renuntarea la grasimile animale, care colmateaza porii, au un miros foarte greu si produc iritatii sau alergii, pana la folosirea uleiurilor esentiale (chiar daca mai scumpe), de la adaugarea pulberilor de plante (pentru culoare) pana la adaugarea unor conservanti naturali (vitamina E sau extract din samburi de grapefruit), manufacturierii de sapun au ales ingrediente cu adevarat naturale.

Ceea ce facem si noi… familia Sapun Natural.